<<< Inapoi
...Despre mine...
Povestea mea:
Sunt din Campulung Muscel, jud. Arges.
M-am nascut pe 9 aprilie 1984.
Copilaria si inceputul adolescentei au insemnat pentru mine
bucurii, lipsa de griji, intr-un cuvant: fericire.
Eram o fire vesela, pusa pe sotii, ceea ce aducea
multi prieteni in jurul meu.
Duminica 26 iulie 1998. Ziua in care viata mea a
luat-o pe un drum al durerii si al nesigurantei.
Era o zi caniculara. N-am fost la biserica, am ales
sa merg la rau pentru o baie si mult amuzament cu
prietenii.
Acestia sareau in apa. Era o provocare pe care nu o
puteam ignora.
Sariturile se inlantuiau. N-am asteptat sa iasa bine
cel dinaintea mea. Mi-am luat avant de pe malul
raului si..........In jurul orei 14:30 s-a produs
tragedia, am sarit in apa si mi-am fracturat coloana
vertebrala la gat.
Viteza si adancimea mica a apei au contribuit la
accident.
S-a intamplat foarte repede.
In urmatoarele secunde dupa accident eram constient
sub apa, nu ma puteam misca, practic asistam la
propria moarte.
Amicii nici nu banuiau.
Eram responsabil sef cu glumele. Intr-un tarziu m-au
scos.
Asezat intins pe marginea raului simteam o
durere ingrozitoare de gat.
Dupa 5 minute am incercat sa ma ridic. N-am putut
sa ma misc.
Cu o stapanire de sine hotarata am rugat cativa
prieteni sa sune la salvare.
Iar pe altii i-am trimis s-o anunte pe mama.
Cu noi era un baiat cu masina si am hotarat sa nu
mai asteptam salvarea.
In timp ce ma urcau in acea masina, a venit si mama.
Impreuna am plecat la spitalul din Campulung Muscel.
Aici medicii m-au consultat si ne-au dat o salvare
pentru Bucuresti.
Au urmat 3 ore de chin in salvare.
Ajunsi la destinatie prima etapa a fost tomograful ;
alte 25 de minute cumplite.
Cosmarul vietii a fost timpul petrecut in reanimare.
Priveam cum erau adusi accidentatii grav din toata
tara.
Se murea continuu langa mine.
Decedatii erau lasati in acel loc pana dimineata.
Ii acopereau cu un cearceaf si le puneau un numar pe
degetul mare al unui picior.
Durerea fizica, durerea sufleteasca, ticaitul
aparatelor, muribunzii si decedatii de langa mine
sunt o trauma de neuitat.
Dupa cateva zile la insistentele mamei m-au mutat la
etajul 8.
Dupa cateva teste am fost operat.
Prima imbunatatire dupa interventia chirurgicala a
fost faptul ca puteam sa-mi misc mainile.
Doctorii-i spuneau mamei sa fie multumita ca
traiesc.
Eram tintuit la pat. Mama ma hranea pe mine, cel
care nu statea intr-un loc 5 minute.
Am stat 3 luni in cel mai bun spital din tara - (
Spitalul Clinic de Urgenta “Bagdasar-Arseni” ) , unde sunt medici renumiti
in tratarea afectiunilor coloanei vertebrale.
M-au diagnosticat cu : Tetraplegie spastica fractura
cominutiva C5 tip A, cu placuta si grefon.
Atunci nu pricepeam de ce nu pot merge, iar doctorii
imi spuneau ca sunt tanar si o sa ma refac.
Nu-mi dadeau sperante sigure. Trebuia sa astept.
Dupa cele 3 luni de spitalizare, am stat acasa doar
cateva zile.
Am plecat la Mangalia, jud.Constanta
pentru recuperare.
Inca 3 luni de fizioterapie au adus cateva
schimbari.
Reuseam sa mananc singur alimente solide.
Tratamentele naturiste si acupunctura incercate in
timp au adus putine beneficii sanatatii.
Am invatat sa astept.
Au existat ocazii sa merg in Anglia sau Italia
pentru tratamente, insa n-ar fi ajutat cu nimic.
Medicii romani sunt printre cei mai buni din lume,
au facut tot ce-i omeneste posibil (Dr. Exergian,
Dr.Soare si
Dr.Panoza sunt cei care m-au operat).
Aveam 14 ani in momentul accidentului, azi am 25,
pot folosi calculatorul, pot scrie cu pixul (putin
mai greu) pot manca singur in scaunul rulant, simt
cand am nevoie la toaleta.
In picioare simt doar frigul si caldura nu si
durerea.
Maduva spinarii nu este intrerupta.
In prezent in SUA , Germania , Rusia ,China se
testeaza un nou tratament cu celule stem.
Testele pe soareci chiar cu maduva intrerupta dau
semne de vindecare.
De curand se testeaza si pe oameni.
Eu am certitudinea ca in 2 , 3 ani va exista leac
pentru aceste afectiuni.
Astept cu nerabdare ziua aceea.
Va multumesc ca mi-ati citit povestea.
<<< Inapoi
| | 