<<< Inapoi
...Ecologie...
Realitatile zilelor noastre arata ca secolul XX este
perioada celor mai mari descoperiri si transformari
ale civilizatiei omenesti, dar si cele mai complexe
si uneori nebanuite efecte asupra vietii.
Pana nu demult resursele naturale regenerabile ale
Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii.
In
prezent, ca urmare a exploziei demografice si a
dezvoltarii fara precedent a tuturor ramurilor de
activitate, necesarul de materie prima si energie
pentru productia de bunuri a crescut mult, iar
exploatarea intensa a resurselor pamantului releva,
tot mai evident, un dezechilibru ecologic.
Perfectionarea si modernizarea proceselor
tehnologice, utilizand cele mai noi cuceriri
stiintifice, au redus mult consumurile specifice de
materii prime, dar nu si pe cele energetice.
Ca
urmare a industrializarii si cresterii productiei de
bunuri au sporit mult materialele ce afecteaza
mediul ambiant.
Tot mai des, o parte din materiile prime
intermediare sau finale, produse deosebit de
complexe, se regasesc in aer, apa si in sol.
Ploile
acide sunt tot mai dese, ca urmare a prezentei
dioxidului de sulf din aer, datorita dezvoltarii
proceselor termice si a utilizarii unor combustibili
inferiori; sunt evacuate in atmosfera importante
cantitati de oxizi de azot, de carbon, negru de fum,
saruri si oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de
ardere, produse cu efecte daunătoare asupra
vegetatiei, in general, si direct sau indirect
asupra omului.
La acest sfarsit de secol si inceput de mileniu,
lumea se afla in efervescenta.
Schimbarile care au
avut loc si vor avea loc, creeaza, intr-o viziune
optimista, sperante si pentru remedierea fie si
treptata a mediului inconjurator.
In tumultul
generalizat al schimbarilor, trebuie sa tragem inca
un semnal de alarma legat de mediul inconjurator si
de supravietuirea omului si a existentei vietii pe
Terra.
,,Mediul natural,, , adica aerul, oceanele, marile,
lacurile, apele curgatoare, solul si subsolul si
formele de viata pe care aceste ecosisteme le
creeaza si le sustin este imaginea cea mai comuna pe
care omul obisnuit si-o face atunci cand vorbeste
despre mediul inconjurător.
O padure, o balta sau un lac, de exemplu, formeaza
fiecare in parte un ,,ecosistem,, care se
interconditioneaza reciproc si se readapteaza
continuu in cautarea unui anumit echilibru.
Totalitatea factorilor naturali, determina
conditiile de viata pentru regnurile vegetale,
animale si pentru exponentul sau rational - omul,
reprezentand mediul natural. In mediul natural
distingem componente fizice naturale - elemente
abiotice: aer, apa, substrat geologic, relief, sol.
Componentele biotice reprezinta viata, organismele
ce le dezvolta pe fundalul sportului ecologic.
Ele
apar sub forma vegetatiei si animalelor depinzand
atat de factori terestri, cat si cosmici (radiatia
solara de exemplu) ceea ce ne ajuta sa intelegem
implicatiile care pot urma unor modificari fie
terestre, fie cosmice, sau ambele in acelas timp.
Mediul inconjurator apare ca o realitate
pluridimensionala care include nu numai mediul
natural, dar si activitatea si creatiile omului,
acesta ocupand o dubla pozitie: de ,,component,, al
mediului si de ,,consumator,, , de beneficiar al
mediului.
Conceptul actual de ,,mediu inconjurator,, are un
caracter dinamic, care cauta sa cunoasca, sa
analizeze si sa urmareasca functionarea sistemelor
protejate in toata complexitatea lor.
Prin ,,resurse naturale,, se intelege: totalitatea
elementelor naturale ale mediului inconjurator ce
pot fi folosite in activitatea umana:
- resurse neregenerabile - minerale si combustibili
fosili;
- resurse regenerabile - apa, aer, sol, flora, fauna
salbatica;
- resurse permanente - energie solara, eoliana,
geotermala si a valurilor.
In intreaga activitate a mediului inconjurator se
urmareste nu numai folosirea rationala a tuturor
aceste resurse, ci si corelarea activitatii de
sistematizare a teritoriului si localitatilor cu
masuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea
de tehnologii de productie cat mai putin poluante si
echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor
de transport generatoare de poluanti cu dispozitive
si instalatii care sa previna efectele daunatoare
asupra mediului inconjurator, recuperarea si
valorificarea optima a substantelor reziduale
utilizabile.
Astfel notiunea de ,,mediu inconjurator,, cuprinde
de fapt, toate activitatile umane in relatia
om-natura, in cadrul planetei Terra.
Cand se vorbeste de progres sau de saracie, se
vorbeste de fapt, in termenii cei mai globali, de
mediul inconjurator care caracterizeaza planeta
noastra la un moment dat, caci intre toate acestea
si poluarea, degradarea apei si a aerului,
amenintarea paturii de ozon, desertificarea,
deseurile toxice si radioactive si multe altele,
exista o stransa interdependenta.
In toate civilizatiile care s-au dezvoltat pana in
secolul al XVII-lea, de natura predominant agricola,
,,pamantul era baza economiei, vietii, culturii,
structurii familiei si politicii,, , viata era
organizata in jurul satului, economia era
descentralizata, astfel ca fiecare comunitate
producea aproape tot ce ii era necesar.
Energia
chieltuita corespundea in esenta lucrului fortei
musculare, umana sau animala, rezervelor de energie
solara inmagazinata in paduri, utilizarii fortei
hidrauliuce a raurilor sau mareelor, fortei eoliene.
Natura reusea pana la urma sa refaca padurile taiate,
vantul care unfla velele, raurile care puneau in
miscare rotile, deci sursele de energie utilizate de
civilizatiile agricole erau regenerabile.
Odata cu sporirea populatiei globului, ce a decurs
paralel cu perfectionarea organizarii sociale si, in
special odata cu dezvoltarea industriei, a
transporturilor mecanizate din ultimele doua secole,
incercarea omului de a domina in lupta aspra cu
natura, de a-i smulge lacom bogatiile ascunse,
incepe sa aiba tot mai mult succes.
Peste un miliard
si jumatate din populatia actuala a Terrei apartine
civilizatiei industriale.
Industrialismul a fost mai mult decat cosuri de
fabrica si linii de asamblare.
A fost un sistem
social multilateral si bogat care a influentat
fiecare aspect al vietii omenesti.
Cresterea
economica, enorm accelerata, se bazeaza in
majoritate nu pe surse regenerabile de energie, ci
pe energia cheltuita prin folosirea combustibililor
fosili, neregenerabili: carbuni, titei, gaze
naturale.
Alvin Toffler observa cu sarcasm: ,,Pentru prima
data o civilizatie consuma din capitalul naturii, in
loc sa traiasca din dobanzile pe care le dadea acest
capital!,, .
Problema rezidurilor activitatilor umane a luat
proportii ingrijoratoare, prin acumularea lor
provocand alterarea calitatii factorilor de mediu.
Aceste alterari sunt cauza unor dezechilibre in
fauna si flora si in sanatatea si bunul mers al
colectivitatii umane din zonele supraaglomerate.
Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazata pe
consumarea resurselor neregenerabile de energie, s-a
ajuns, in unele tari industrializate, la un grad de
bunastare ridicat, constatandu-se practic ca apare,
cu iminenta, amenintarea consecintelor actiunii
umane asupra mediului, poluarea lui la nivel global.
Deteriorarea mediului ambiant este cauzata de:
existenta prea multor automobile, avioane cu reactie
si nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care
functioneaza dupa tehnlogii vechi, poluante, mari
consumatoare de materii prime, apa si energie,
fenomene care sunt determinante, in ultima instanta,
de necesitati crescande ale unei populatii aflate in
stare de explozie demografica si indeosebi de
existenta marilor aglomerari urbane.
Mediul inconjurator reprezinta un element esential
al existentei umane si reprezinta rezultatul
interferentelor unor elemente naturale - sol, aer,
apa, clima, biosfera - cu elemente create prin
activitatea umana.
Toate acestea interactioneaza si
influenteaza conditiile existentiale si
posibilitatile de dezvoltare viitoare a societatii.
Orice activitate umana si implicit existenta
individului este de neconceput in afara mediului.
De
aceea, calitatea in ansamblu a acestuia, precum si a
fiecarei componente a sa in parte, isi pun amprenta
asupra nivelului existentei si evolutiei indivizilor.
Ansamblul de relatii si raporturi de schimburi ce se
stabilesc intre om si natura, precum si
interdependenta lor influenteaza echilibrul
ecologic, determina conditiile de viata si implicit
conditiile de munca pentru om, precum si
perspectivele dezvoltarii societatii in ansamblu.
Aceste raporturi vizeaza atat continutul activitatii
cat si crearea conditiilor de existenta umana.
In concluzie, se poate afirma ca mediul trebuie
adaptat si organizat pentru a raspunde nevoilor
indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natura
a unor resurse si prelucrarea lor pentru a deservi
populatia (pentru a satisface doleantele acestora).
Aceasta dependenta cunoaste un mare grad de
reciprocitate, datorita faptului ca nevoile umane se
adapteaza intr-o masura mai mare sau mai mica
mediului.
Asigurarea unei calitati corespunzatoare a mediului,
protejarea lui - ca necesitate supravietuirii si
progresului - reprezinta o problema de interes major
si certa actualitate pentru evolutia sociala. In
acest sens, se impune pastrarea calitatii mediului,
diminuarea efectelor negative ale activitatii umane
cu implicatii asupra acestuia.
Poluarea si diminuarea drastica a depozitelor de
materii regenerabile in cantitati si ritmuri ce
depasesc posibilitatile de refacere a acestora pe
cale naturala au produs dezechilibre serioase
ecosistemului planetar.
Protectia mediului este o problema majora a
ultimului deceniu dezbatuta la nivel mondial, fapt
ce a dat nastere numeroaselor dispute intre tarile
dezvoltate si cele in curs de dezvoltare.
Acest
lucru a impus infiintarea unor organizatii
internationale ce au ca principale obiective
adoptarea unor solutii de diminuare a poluarii si
cresterea nivelului calitatii mediului in ansamblu.
Cercetarile amanuntite legate de calitatea mediului,
de diminuarea surselor de poluare s-au concretizat
prin intermediul unui ansamblu de actiuni si masuri
care prevad:
- cunoasterea temeinica a mediului, a interactiunii
dintre sistemul economic si sistemele naturale;
consecintele acestor interactiuni; resursele
naturale trebuiesc utilizate rational si cu maxim de
economicitate
- prevenirea si combaterea degradarii mediului
provocata de om, dar si datorate unor cauze naturale
- armonizarea intereselor imediate si de perspectiva
ale societatii in ansamblu sau a agentilor economici
privind utilizarea factorilor de mediu
Pentru protejarea mediului, in primul rand trebuie
identificate zonele afectate, evaluat gradul de
deteriorare si stabilite cauzele care au produs
dezechilibrele respective.
In ceea ce privesc modalitatile de protejare trebuie
solutionate trei categorii de probleme:
- crearea unui sistem legislativ si institututional
adecvat si eficient care sa garanteze respectarea
legilor in vigoare.
- evaluarea costurilor actiunilor de protejare a
mediului si identificarea surselor de suportare a
acestora.
- elaborarea unor programe pe termen lung corelate
pe plan national si international referitor la
protejarea mediului.
In ceea ce priveste evaluarea costurilor si
stabilirea modului in care aceste sunt suportate se
poate sustine ca protejarea mediului este
costisitoare si nu pot fi intotdeauna identificati
factorii poluarii.
Datorita acestei situatii
costurile de protejare a mediului se impart intre
societatile comerciale potentiale poluatoare si
stat.
Fondurile alocate protejarii mediului difera
de la o tara la alta in functie de nivelul de
dezvoltare al fiecareia.
Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea
mediului, trebuie identificati toti factorii de
mediu si zonele in care pot aparea probleme de
poluare a acestora.
Un astfel de program presupune
identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare
si stabilirea responsabilitatilor pentru derularea
proiectelor.
Presiunea activitatii omului asupra mediului natural
creste foarte rapid.
De asemenea, se accelereaza
dezvoltarea industriala, schimburile, circulatia
marfurilor, spatiul ocupat, parcurs si utilizat
pentru activitatile umane este din ce in ce mai
vast.
Aceasta evolutie isi pune amprenta in mod
nefavorabil asupra mediului si a componentelor sale.
Un alt factor care dauneaza mediului este
modernizarea transporturilor, accesibilitatea lejera
in spatiile verzi.
Comportamentul individului
polueaza mediul intr-o masura mai mare sau mai mica,
fie sub forma activitatii cotidiene, fie a
consumurilor turistice.
Prin dezvoltarea activitatii umane sunt afectate
toate componentele mediului in proportii diferite.
Dintre aceste elemente cele mai importante sunt:
peisajele, solul, apa, flora, fauna, monumentele,
parcurile si rezervatiile, precum si biosfera.
In consecinta, conservarea functiilor
igienico-sanitare, recreativa si estetica ale
elementelor componente ale mediului natural
constituie garantia unei dezvoltari continue a
societatii umane.
<<< Inapoi
| | 